HOME

PAGINA DIN ZIUA

PARTENER

Povestea

[INAPOI]

Pupaza din tei

                         de Ion Creanga

      Ma trezeste mama într-o dimineata din somn, cu vai-nevoie, zicându-mi: „Scoala duglisule, înainte de rasaritul soarelui; iar vrei sa te pupe cucul arminesc si sa te spurce ca sa-ti mearga bine toata ziua?”....Caci asa ne amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib, de multi ani, într-un teiu foarte batrân si scorburos, pe coasta dealului, la Mos Andrei, fratele tatei cel mai mic. Si numai ce-o auzeai vara: ”Pu-pu-pup! pu pu-pup! des-dimineata, în toate zilele, de vuia satul. Si cum ma scol, îndata ma si trimite mama cu demâncare în tarina, la niste lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori, tocmai în Valea-Seaca, aproape de Topolita. Si pornind eu cu demâncarea, numai ce si aud pupaza cântând:

- Pu-pu-pup! pu pu-pup! pu pu-pup!

      Eu, atunci, sa-mi caut de drum tot înainte? Ma abat pe la teiu, cu gându sa prind pupaza, caci aveam grozava ciuda pe dânsa; nu numaidecât pentru pupat, cum zicea mama, ci pentru ca ma scula în toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. Si cum ajung în dreptul teiului, pun demâncarea jos în carare, pe muchea dealului ma suiu încetisor în teiu, care te adormea de mirosul.....floarei, bag mâna în scorbura, unde stiam, si, norocul meu!....gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de multamire: „Taci lelita, ca te-am captusit eu! Îi mai pupa tu si pe dracul de-acum!” Si când aproape sa scot pupaza afara, nu stiu cum se face, ca ma spariiu de creasta ei cea rotata, de pene, caci nu mai vazusem pupaza pâna atunci, si-i dau iar drumul în scorbura. Si cum stam eu acum si ma chiteam în capul meu ca serpe cu pene nu poate sa fie, dupa cum auzisem, din oameni, ca se afla în scorburi câteodata si serpi, sa scot pupaza pe ce-a fi.....dar ea, sarmana, se vede ca se mistuie de frica mea prin cotloanele scorburei, undeva, caci n-am mai dat de dânsa nicaieri: parca intrase în pamânt. „Mai! anapada lucru si-aista!” zic eu înciudat, scotând caciula din cap si tuflind-o în gura scorburei.          Apoi ma dau jos, caut o lespede potrivita, ma suiu cu dânsa iar în teiu, îmi ieu caciula si în locul ei pun lespedea, cu gând c-a iesi ea pupaza de undeva pâna m-oiu întoarce eu din tarina. Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc rapede cu demâncarea la lingurari...si oricât oi fi mers eu de tare, vreme trecuse la mijloc doar, cât am umblat hoinarind eu cine stie pe unde si cât am bojbait si mocosit prin teiu, sa prind pupaza, si lingurarilor, nici mai ramâne cuvânt, li se lungise urechile de foame asteptând. S-apoi vorba ceea: Tiganului, când i-e foame, cânta; boierul se primbla cu mâinile dinapoi, iar taranul nostru îsi arde luleaua si mocneste într-însul”. Asa si lingurarii nostri: cântau acum îndracit pe ogor, sezând în coada sapei, cu ochii paienjeniti de-atâta uitat, sa vada nu li vine mâncare dincotrova? Când, pe la prânzul cel mare, numai iacatama-s si eu de dupa un dâmb cu mâncarea sleita, veneam, nu veneam, auzindu-i lalaind asa de cu chef......atunci au si tabarât balaurii pe mine, cât pe ce sa ma înghita, de nu era o chiranda mai tânara între dânsii, sa-mi tie de parte.

- Haouileo, mo! ogoiti-va! ce tolcaniti baiatul? Cu tatu sau aveti ce-aveti, iar nu cu dânsul!

      Atunci lingurarii, nemai punându-si mintea cu mine, s-au asternut pe mâncare, tacând molcum. Si scapând eu cu obraz curat, îmi ieu traista cu blidele, pornesc spre sat, ma abat iar pe la teiu, ma suiu într-însul, pun urechea la gura scorburei si aud ceva zbatându-se înauntru. Atunci ieu lespedea cu îngrijire, bag mâna si scot pupaza, vlaguita de atâta zbucium; iar ouale, când am vrut sa le ieu, erau toate numai o chisalita. Dupa asta vin acasa, leg pupaza de picior c-o ata s-o îndosesc de mama vreo doua zile în pod prin cele putini hârbuite; si una-doua la pupaza, de nu stiau cei din casa ce tot caut eu prin pod asa des. Însa a doua zi dupa asta, iaca si matusa Mariuca lui Mos Andrei vine la noi c-o falca-n ceriu si cu una-n pamânt, si se ia la ciondanit cu mama din pricina mea:

- Mai auzita-i dumneata cumnata, una ca asta, sa fure Ion pupaza, care, zicea matusa cu jale, ne trezeste des-dimineata la lucru de atâtia ani?

Grozav era de tulburata, si numa’ nu-i venea sa lacrameze, când spunea aceste. Si acum vad eu ca avea mare dreptate matusa, caci pupaza era ceasornicul satului. Însa mama, sarmana, nstia de asta nici cu spatele.

- Ce spui, cumnata?! Da’ ca l-as ucide în bataie, când as afla ca el a prins pupaza, s-o chinuiasca. De-amu bine ca mi-ai spus, las’ pe mine, ca ti-l ieu eu la depanat!

- Nici nu te mai îndoi despre asta, cumnata Smaranda, zise matusa, caci de zbântuitul ista al dumitale nimica nu-i scapa! Ce mai atâta? Mi-au spus mie cine l-au vazut ca Ion a luat-o; gâtul îmi pun la mijloc!

      Eu, fiind ascuns în camara, cum aud unele ca aceste, iute ma suiu în pod, umflu pupaza de unde era, saiu cu dânsa pe sub streasina casei si ma duc de-a dreptul în târgul vitelor, s-o vând, ca I era tocmai lunea, într-o zi de târg. Si cum ajung în iarmaroc, încep a ma purta tantos printre oameni de colo pâna colo, cu pupaza-n mâna; ca doar si eu eram oleaca de fecior de negustor. Un mosneag nebun, c-o vitica de funie, n-are ce lucra?

- De vânzare-ti e gainusa ceea….mai baiete?

- De vânzare, mosule!

- Si cât cei pe dânsa?

- Cât crezi si dumneata ca face!

- Ia ad-o-ncoace la mosul, s-o dramaluiasca!

Si cum i-o dau în mâna, javra dracului se face a o cauta de ou si-I dezleaga atunci frumusel ata de la picior; apoi mi-o arunca-n sus, zicând: “Iaca pozna, c-am scapat-o!” Pupaza, zbrrr! Pe-o dugheana si, dupa ce se mai odihneste putin, îsi ie apoi drumul în zbor sprev Humulesti si ma lasa mare si devreme cu lacrimile pe obraz, uitându-ma dupa dânsa!….eu, atunci, hat! De sumanul mosneagului, sa-mi plateasca paserea……

- Ce gândesti dumneata mosule? Te joci cu marfa omului? Daca nu ti-a fost cumparat, la ce i-ai dat drumul? Ca nu scapi nici cu giunga asta de mine! Înteles-ai? Nu-ti paie lucru de saga! Si ma bagam în ochii mosneagului, si faceam un taraboiu, de se strânsese lumea ca la comedie împrejurul nostru; da, iarmaroc nu era?!

- Dar stii ca esti amarnic la viata mai baiete?! Zise mosneagul de la o verme, râzând. În ce te bizui de te îndârjesti asa nepoate? Dec! nu cumva ai pofti sa-mi iei vitica pentr-un cuc armenesc? Pesemne te manânca spinarea, cum vad eu, mai tica, si ia acus te scarpin, daca vrei, ba si-un topor îti fac daca ma crezi, de-i zice “aman, puiule!” când îi scapa din mâna mea!

- Da pace baietului, mosule, zise un humulestean de-ai nostri, cai feciorul lui Stefan a Petrei, gospodar de la noi din sat, si ti-i gasi beleaua cu dânsul pentru asta….

- He, he! Sa fie sanatos dumnealui, om bun! D-apoi chitesti dumneata ca nu ne cunoastem noi cu Stefan a Petrei? zise mosneagul; chiar mai dinioarea l-am vazut umblând prin târg, cu cotul subsuoara, dupa cumparat sumani, cum îi e negustoria, si trebuie sa fie pe-aici pe undeva, ori în vro dugheana la batut aldamasul. Apoi bine ca stiu a cui esti mai tica! Ian stai oleaca, sa te duc eu la tata-tau si sa vad, el te-a trimes cu pupezi de vânzare sa spurci iarmarocul?

      Toate ca toatele, dar când am auzit eu de tata, pe loc mi s-a muiet gura. Apoi încet-încet m-am furisat printre oameni, si unde am croit-o la fuga spre Humulesti, uitându-ma înapoi, sa vad nu ma ajunge mosneagul? Caci îmi era acum scapare de dânsul, drept sa va spun. Vorba ceea: „Lasa-l, mai! L-as lasa eu, dar vezi ca nu ma lasa el acum!” Tocmai asa patisem si eu; ba eram înca bucuros ca am scapat numai cu-atâta. „Bine-ar fi s-o pot scoate la capat, macar asa, cu mama si cu matusa Mariuca”, gândean eu, batându-mi-se inima, ca-ntr-un iepure, de frica si de osteneala. Si când ajung acasa, aflu ca tata si mama erau dusi în târg; si fratii îmi spun, cu spaima, ca-i pozna cu matusa lui Mos Andrei: a sculat mai tot satul în picioare din pricina pupazai din teiu; zice ca i-am fi luat-o noi, si pe mama a pus-o în mare suparare cu asta. Stii ca si matusa Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om; nu-i o femeie de înteles, ca matusa Anghilita lui mos Chiriac, s-a mântuit vorba! Si cum îmi spuneau ei îngrijiti, numai ce si auzim cântând în teiu:

- Pu-pu-pup! pu pu-pup! pu pu-pup!

Sora-mea Catrina zice atunci cu mierare:

- I-auzi badita! Doamne, cum sunt unia de napastuiesc omul chiar pe sfânta dreptate!

- Mai asa surioara!.....Dar în gândul meu: „Cân ati sti voi cât a patimit, sireaca, din pricina mea, si eu din pricina ei, i-ati plânge de mila!”

Zahei însa ne lasase vorbind si se ca’ mai dusese în târg, dupa mama, sa-i spuie bucurie despre pupaza.... Si a doua zi, marti, taman în ziua de lasatul sacului de postul Sân-Petrului, facând mama un cuptor zdravan de alivenci si placinte cu poalele-n brâu, si pârpalind niste pui tineri la frigare, si apoi tavalindu-i prin unt, pe la prânzul cel mic, chema pe matusa Mariuca lui mos Andrei la noi si-i zice cu draga inima:

- Doamne, cumnatica-hai, cum se pot învrajbi oamenii din nimica toata, luându-se dupa gurile cele rale! Ia poftim, soro, mai bine sa mâncam ceva din ce-a da Dumnezeu, sa cinstim câte-un pahar de vin în sanatatea gospodarilor nostri si: „Cele rale sa se spele, cele bune sa s-adune; vrajba dintre noi sa piara, si neghina din ogoara!” Caci dac-ai sta sa faci voie rea de toate, zau, ar trebui de la o vreme s-apuci câmpii!

- Asa, cumnata draga, zise matusa Mariuca, strângând cu nedumerire din umere, când se punea la masa. Vazut-ai dumneata? Sa mai pui altadata temeiu pe vorbele oamenilor! Apoi începem cu totii a mânca. Si altii ca altii, dar eu stiu ca mi-am pus bine gura la cale, sa-mi fie pe toata ziua. Si îndata ce m-am sculat de la masa, luându-mi ramas bun de la calcâie, fuga la scaldat; si când sar odata voiniceste de pe-un mal nalt în stiloana, din greseala, drept cu fata-n jos, numai scântei mi s-au facut dinaintea ochilor de durere; si am crezul ca mi-a pleznit pântecele nu altaceva. Si dupa ce-am iesit cu mare greu din apa si m-am pus pe mal, tiindu-ma cu mâinile de inima, baietii s-au strâns chiotca împrejurul meu si m-au înmormântat cu nasip, si m-au prohodit cum stiau ei, si de-abia mi-am venit în simtire peste vreun ceas; si-apoi am început a ma scalda în ticna, pâna pe la asfintitul soarelui, potrivind-o sa vin acasa odata cu vacile si spuind mamei ca, scapându-le vacarul din ocol pe ale noastre la amiaza, eu singur le-am dus la pascut, si de-aceea m-am întârziet pâna acum. Si mama, crestina buna, crezându-le toate laptoase, dupa rabus, cum i le spusesem eu cu magulele, m-a laudat cu vrednicia ce facusem si mi-a dat si de-mâncare. Iara eu, mâncând lupeste, ma faceam smerit si nu mai râdeam de mine, mierându-ma tot atunci de ghibacia minciunilor ce potrivisem, de-mi venea mai-mai sa le cred si eu singur pe jumatate. Iaca, asa se poate însela omul de multe ori, când nici n-a gândit, daca nu stie a judeca bine. însa iar man-torc si zic: „Tot patitu-i priceput!

Scop si obiective

[INAPOI]

Pentru îndeplinirea acestui scop, Asociatia îsi propune urmatoarele obiective:

- crearea unui “laborator” de creatie si lucru penru copii si tineri;

- responsabilizarea fata de cerintele unei profesii;

- însusirea practica a regulilor democratice de catre copii si tineri;

- dezvoltarea calitatilor de lideri ale copiilor si tinerilor;

- ajutorarea copiilor proveniti din familii cu probleme;

- mediatizarea actiunilor si proiectelor realizate de copii;

- educarea si informarea tineretului prin intermediul actiunilor si publicatiilor realizate de Asociatie.

In realizarea scopului sau, Asociatia desfasoara activitati cum ar fi:

   a) activitati de formare (training), educatie în domenii diverse, necesare instruirii tinerilor
   b) activitati de asistenta sociala;
   c) consiliere psihologica în cabinete proprii sau în asociere cu alte institutii sau persoane private;
   d) activitati recreative;
   e) activitati cultural-educative;
   f) activitati sportive;
   g) crearea, întretinerea si mediatizare de portaluri site-uri;
   h) activitati turistice si cu caracter ecologic;
   i) activitati artistice;
   j) activitati mass-media;
   k) activitati de editura si tipografie;
   l) activitati de agentie de publicitate;
   m) activitati de cercetare, inclusiv studii de piata si sondaje de opinie;

Ziarul

[INAPOI]

Ziarul „Pupaza din tei”

 este singurul ziar din Romania (si probabil din lume) scris in intregime si manageriat (condus) de copii cu varste cuprinse intre 8 si 15 ani.
     Aparitia ziarului „Pupaza din tei” nu este un scop in sine. El este un proiect al Asociatiei „Pupaza din tei”, folosit ca mijloc de mediatizare a actiunilor si proiectelor realizate de copii. Redactia ziarului este formata ca un grup de contact si dialog social, care realizeaza o adevarata terapie de grup prin sedinte si actiuni ludice, prin training cu metode de invatare experientiala ( Training Oportunity Associates) si lucru direct cu instrumentele specifice editarii unui ziar ( reportofonul, aparat de fotografiat profesoinist, computer, etc.) prin ei, pentru ei si comunitate.
   In cadrul acestui grup poate prinde viata orice initiativa a copilului. Copiii isi pot exprima liber ideile si punctele de vedere ce tin de resursele lor intime, specifice copilariei. Astfel se realizeaza un „laborator” de creatie si lucru, ce contribuie la pregatirea pentru viata a copiilor. Copiii pot obtine ( in functie de abilitati si dorinte) un statut in cadrul Asociatiei care sa reflecte optiunile proprii: functii de conducere si reprezentare, includerea intr-un departament al Asociatiei: marketing, ecologic, social, sportiv, cultural, artistic sau divertisment.
     In cadrul redactieiziarului, ei isi dezvolta abilitatile de comunicare absolut necesare in relatiile interumane, dar si abilitati si cunostinte pentru formarea lor profesionala: media (presa, audio-vizual etc.), markering – publicitate, informatica (operare PC, tehnoredactare, programare etc), public- relation.
    De asemenea, ziarul este un ghid util pentru educatori si parinti, ei putand descoperi aici punctele de vedere ale copiilor pe care acestia nu indraznesc sa le promoveze direct.

Istoricul ziarului Pupaza din tei

    Primul numar a aparut la Iasi in octombrie 1999 si a fost realizat de un colectiv de 80 de copii, elevi la diferite scoli, care au fost familiarizati si formati in prealabil de catre voluntari ( jurnalisti, psihologi, sociologi, manageri) cu tehnicile mass-media si managementului.
   Celebritatea pe plan local nu le-a fost de ajuns, si din Martie 2000, redactorii acestui ziar, au inceput o campanie de infiintare a unor subredactii in alte judete ale tarii. In timp de 10 luni au reusit, colindand judetele tarii in week-uri si vacante, uneori pe banii lor de buzunar, alteori din vanzarea ziarelor, cu eforturi pe care numai pasiunea te indeamna sa le faci! Au reusit sa aiba colaboratori / redactori corespondenti in : Bacau, Brasov, Botosani, Vrancea, Neamt, Suceava, Vaslui si in Bucuresti.
     Deoarece ziarul nu si-a permis (financiar) sa aiba retururi, s-a distribuit numai de catre copiii redactori si colaboratori voluntari ( parintii redactorilor, cadre didactice si sponsori ) si prin abonamente. Aceasta si deoarece vanzarea „ live” a fost conceputa si ca un mijloc de popularizare a ziarului, in lipsa unui buget de reclama si publicitate. Ziarul „Pupaza din tei” este in acest sens o reusita a pasiunii in fata oricaror obstacole de orice natura: financiara, sentimentala sau morala. Ziarul nu a beneficiat de nici o finantare, exceptii sunt sumele modice oferite de Consiliul Judetean Iasi si Directia Judeteana pentru Tineret si Sport Iasi ( DJTS ). Copiii au rezistat santajelor sentimentale ale parintilor de genul: „Nu te las la Pupaza daca nu ai numai note de 10”, sau „ Daca nu faci (...), n-ai ce cauta la ziar !”, dar si al profesorilor cu: „Adica revista scolii nu este de ajuns de buna pentru tine?!”

    Daca la prima aparitie ziarul a avut pentru multi un tiraj soc de 2000 de exemplare si a crescut pana la 15.000 in prezent, isi propune ca la sarbatorirea a 6 ani de existenta, in noiembrie 2005 sa aiba 100.000 de exemplare distribuite in toata tara. Din octombrie 2001 ziarul si-a mutat sediul central in Bucuresti – sector 3, urmand ca pana la finalul anului 2005 sa deschida birouri de redactie in fiecare sector.
    In luna decembrie 2000 a fost editata editia in limba franceza a ziarului in 10.000 exemplare, ce va fi reeditata in septembrie 2004, si ne propunem sa apara in curand si editii ale ziarului in engleza, germana si spaniola. Deja ne-am intalnit cu primii colaboratori din afara granitelor tarii noastre. In vacanta de iarna 2000 – 2001 am fost micii ambasadori ai Romaniei in Austria, Franta si Belgia, unde ne-am intalnit cu primii nostri colaboratori.

Proiecte desfasurate

[INAPOI]

Proiecte realizate (în ordine cronologica):

    1. "Sanse egale" si "Copii pentru copii" - aici elevii lucreaza pentru a ajuta moral si material copiii proveniti din familii cu probleme. ( 1996 >>> )

    2. "Parlament 2020" - Parlamentul si Guvernul elevilor din Iasi compus din elevi de la toate scolile din Iasi colaboreaza cu membrii comunitatii, având la baza propriile proiecte dupa modelul Parlamentului si Guvernului celor mari. (A început ca proiect pilot în localitatea Tomesti-Iasi:1997 –1998): 1997-1999.

    3. "Caravana ecologica" si "Noi pentru noi"- educatie ecologica, campanie de curatare a parcurilor, gradinilor, lacurilor prin promovarea activitatilor de voluntariat; Plantari de puieti. ( 1996 >>> )

    4. "Scoala speciala pentru lideri"-arta comunicarii cu ajutorul metodelor experientiale de învatare(`97- `98)

    5. "Santierul solidaritatii" - sprijin moral si material familiilor afectate de dezastrele naturale (copii au sprijinit reconstructia casei familiei Manole din Bârnova-Iasi, distrusa în urma alunecarilor de teren). august-1999

    6. "Eu, tu si Teatrul de Vara"-campanie de repunere în circuitul cultural a Teatrului de Vara din Iasi. `98-`99

    7. „Zilele copilariei”- activitati sportive si cultural-educative cu ocazia Zilei Internationale a Copilului. În anul 2001 a avut loc a V-a editie (Primele trei editii s-au desfasurat sub titulatura: „Cupa 1 iunie ”).

    8. „Congresul Copiilor Români de Pretutindeni” - prima editie: Iasi, 7-19 iulie 2001, urmatoarea editie: 2004

    9. „Copiii si Constitutia” – proiect ce si-a propus sensibilizarea adultilor de catre copii pentru a merge la vot- oct 2003

   10. „Creanga, Dickens & Twain” - proiect pentru cooperare culturala si educationala: (“Conferinta Copiilor Anglofoni din Romania”; Realizarea editiei în limba engleza a ziarului “Pupaza din tei”) - noembrie 2003Î n toate proiectele desfasurate sau în curs de desfasurare, rolul copiilor a fost si este primordial, acestia asumându-si o multitudine de roluri, de la simplu executant, pâna la cel de manager!

Proiecte in curs de desfasurare

[INAPOI]

Î n toate proiectele desfasurate sau în curs de desfasurare, rolul copiilor a fost si este primordial, acestia asumându-si o multitudine de roluri, de la simplu executant, pâna la cel de manager!

DECALOG

[INAPOI]

• Sa ai între 7 si 15 ani.

• Sa îti iubesti aproapele si sa vrei sa îl ajuti.

• Sa observi lumea si sa te implici în mersul ei.

• Sa vrei sa afli si sa întrebi.

• Sa ai opinii si sa ai curajul sa le sustii.

• Sa ai puterea sa cauti adevarul si sa te lupti pentru el.

• Sa ai bun gust si masura în toate.

• Sa fii un copil al tarii tale si-al lumii de azi.

… si pentru a fi cu adevarat o pupaza motata,
TREBUIE SA GASESTI CALEA PRIN CARE SA TE FACI REMARCAT PE TINE, IDEILE SI IDEALURILE TALE !!!