Download Adobe Acrobat

Uuu… “Ministerul Educatiei si Cercetarii lucreaza la un nou proiect de lege pentru cresterea calitatii educatiei si discuta cu partenerii sociali din invatamant”, din cate am auzit si eu. OK. Ce sa inteleg? Ca din nou copiii vor trebui sa se conformeze la noile reguli create “numai pentru binele lor”? Da, bineinteles. Toate lapte si miere, nu? Mmm, nu tocmai. Adica, toate lucrurile facute de cei mari pentru cei mici sunt judecate din puntul de vedere al adultilor. Chiar nimeni nu se poate gandi ca un copil poate veni cu o idee traznet si foarte foarte logica? Ei, la faza intervenim noi, “Pupaza din tei”. Ne simtim nevoiti ca, in numele copiilor, ca “avocati” ai acestora, sa facem ceva ca toata lumea sa aiba un cuvant de spus.

            Asadar, am facut putina tuslama de cerebel la sediul Asociatiei Pupaza din tei si am intocmit o lista de sugestii pentru mai marii Ministerului. Cam asa:

            Admiterea in liceu…Ce se poate spune? Smenuri, spagi, fituici, talente si meditatii cat incape pentru medie mare in generala. Cam asta ar fi drumul cel mai rapid spre Sf. Sava. Am zis rapid, moralitatea nu intra in calcul. Pai nu prea merge, oameni buni. Vreau sa zic ca in generala “zece pe linie” nu este ceva incredibil. Mai un meci de fotbal cu alta scoala si media zece la sport, mai un teatru si-un zece la romana, mai o olimpiada si media zece la ce vrei tu. Da, foarte bine, e preocupat omu’, nimeni nu zice nimic, dar asta nu conteaza pentru admitere. Ce le pasa celor de la liceul la care vrei sa intri ca tu intr-a sasea mergeai la teatru sau la olimpiade? Daca stii ce iti trebuie, bine, daca nu, pa. Logic. Daca tot ai fost la toate acele „activitati extrascolare”, trebuie sa fi ramas cu ceva in cap, nu? Asta daca nu ai mers din materialism (recte pentru nota) si ai jucat septica pe hol.

  O alta problema arzatoare ii priveste pe directorii scolilor: nu vi se pare de-a dreptul enervant sa vrei sa vorbesti cu directorul/directoarea si aceasta sa fie la ore? Nu e exasperant ca parintii sa se invoiasca de la serviciu ca sa vorbeasca cu directoarea si aceasta sa predea in timpul asta? Pai atunci de ce sa nu modificam ideea de director scolar? De ce sa nu fie DIRECTOR propriu-zis, adica manager? E mult mai normal ca directorul sa se ocupe de conducerea efectiva a unitatii de invatamant, decat sa isi imparta timpul intre management si ore. Si, in plus, daca directorul nu e si profesor, nu e necesar sa fie ales dintre colectivul de profesori (logic). Deci, acesta are nevoie de aptitudini importante de manager ca sa fie acceptat ca director.

            Probabil ca ati rasfoit macar o data o revista scolara. Chiar ma intreb, revistele sunt scrise de elevi cu mintea lor sau sunt dictate prin telepatie de profesori? Sunt multe elemente care arata clar interventia unui profesor, cum ar fi: multe expresii si formulari siropoase ce, in mod normal, nu ar iesi din gura independenta a unui copil, apoi, intreaga structura: poezii despre cat de superb de geniala este scoala, cat de bine e sa fii un elev silitor, referate despre “mirificitatea” naturii, si multe alte exemple. In fine, sugestia noastra este de a crea un Club de presa pentru elevi care sa tipareasca reviste scolare in adevaratul sens al cuvantului. Scolare pe bune, fara influente profesorale, ca sa spun asa. Adica, revistele sa fie libere, sa exprime clar ce gandesc elevii, nu ce gandesc profesorii ca gandesc elevii.

            Organizatiile de elevi par lasate la o parte de institutiile statului. Daca tot “Copilul capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care il priveste”(legea 272 art. 24), de ce opinia organizatiilor de elevi nu conteaza in masura in care ar trebui? Cred ca sugestia noastra este suficient de clara: o cooperare mai stransa intre organizatiile de elevi si stat.

            Consilier educational. A ce va suna: consilier… Hm, un tip care pleaca urechea la problemele elevilor. Asta daca nu este angajat de MEC, caz in care pleaca urechea mai degraba la ce spun profesorii. Pai sa fie numit “Consilier profesoral” Asadar, cel mai bine, dupa parerea noastra ar fi daca consilierii scolari (scuzati cacofonia) ar fi angajati si pregatiti de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului. Asa, ar putea discuta cu elevul despre absolut orice problema a lui, chiar si despre cele legate de sistemul de invatamant.

            Copiii de la Pupaza din Tei sustin fiecare dintre aceste sugestii si fac o campanie de strangere de semnaturi PRO pentru un proiect de lege. Daca nu sunteti suficient lamurit/a, site-ul ulei de oregano ieftin va sta la dispozitie. Speram ca, in final, copiii vor avea un loc suficient de sus-pus in societate pe cat merita.

Radu POP, 13 ani

GALERIE FOTO